Împăcarea cu ura

Te uram, uram fiecare moment petrecut cu tine, ăsta era singurul sentiment pe care mi l-ai lăsat. Mi-ai lăsat un gust infect, nu am crezut că pot urî pe cineva vreodată, dar mulțumită ție am trecut și prin ură. Nu te umfla în pene, nu era pentru că nu trecusem peste, era pentru că mă gândeam că un om ca tine nu este demn de altceva. Nu de mult mi s-a spus ” ura asta nu face bine nimănui, ar trebui să vezi binele pe care ți l-a făcut, momentele frumoase care au fost și atât, atât.”

Am încercat de ceva timp să le văd, vedeam o parte apoi reveneam la ură și toate motivele pentru care te uram. Astâzi am încercat același lucru gândindu-mă că îmi fac mie un bine, că în mintea mea nu trebuie să existe ură, am reușit să văd și momentele frumoase. Au existat o mulțime de momente frumoase, dar cele mai frumoase au venit după tot răul pe care crezi că l-ai făcut.

Mulțumesc universului.

Advertisements

E destul, dar nu ajunge..

tumblr_o4xs85go8b1vpmfewo1_1280Trăiești ceva superb, ceva incredibil, ceva ce te face să te schimbi în bine, să vezi o evoluție a ta. Te uiți în spate acum un an, erai rece, fără vreun sentiment, paranoică, nu aveai încredere nici în propria persoana, iar acum….acum ești total schimbat, simți din nou, ai încredere în tine și în persoana de lângă tine. Cum se face că încrederea asta pe care o dai tu nu ajunge în aceeași măsură la persoana de lângă tine?

Începi să te gândești dacă chiar dai tot…și…. îți răspunzi cu un “DA” ferm, dar de ce nu simte cât îi dai? Fiecare persoană vrea să primească în măsuri diferite încredere, unii se mulțumesc cu mai puțin, iar alții cu ceva mai mult decât poți tu să dai.

Ce faci atunci când tu dai destul, dar se vrea mai mult?

Speri, speri să mai găsești un loc în tine de unde mai poți da, iar de aici începe căutarea mea.

Vindecare

O să încep doar cu o lecție de data asta, nu cum am obișnuit până acum. E destul de importantă și e necesar ca toată lumea sa o vadă încă de la începutul confesiunii mele. Eu am învațat-o, este grea, dar face parte din ciclul vieții noastre.

Înainte de a te depărta de durerea pe care o simți dintr-o anumită pierdere, orice pierdere, fie mortea unei persoane dragi, fie o desparțire, acceptă durerea, nu e de ajuns doar sa te depărtezi, nu este benefic să fugi. Permite-le rănilor emoționale să se vindece complet, astfel vei evita redeschiderea rănilor. Nu contează cât timp durează această videncare, ia-ți atât timp cât este necesar, o săptămână, o lună, un an , doi ani, este foarte puțin important cât timp durează, contează să nu te grăbești. Să stai până te vindeci complet, pâna te simți fericit/ă. Vindecă-te si refă-te complet, abia atunci vei privi lucrurile dintr-o altă perspectivă, mai pozitivă, mai veselă, fară durere .

Succes și multă voință !!

Draga mama, draga prietena,

La bine, la greu indiferent de situatie te-ai sacrificat pentru mine, chiar daca tie aceea situatie nu iti cadea tocmai bine, nu iti pasa, nu iti mai pasa de tine, iti pasa de mine.

Probabil ca de multe ori eram insuportabila si te suparam enorm, imi cer iertare pentru acele momente si tot o voi face, pentru ca vor tot exista, sunt inca copil. Insa vreau sa stii ca indiferent de situatie desii sunt departe eu inca sunt langa tine, poate uneori nu arata, dar imi pasa al dracului de tare. Simt cand esti trista, simt cand esti nervoasa si simt cand esti fericita, nu poti ascunde sentimentele astea de mine, pentru ca intre noi este o legatura foarte puternica.

Te iubesc pana la cer si inapoi si sunt momente in care nu zic anumite lucruri cum ar fi ca imi este rau, sau nu aduc anumite subiecte in vorba doar de dragul de a nu te gandii tu la ele si a nu te consuma pe ele. Poate gresesc sau nu, insa tot ce vreau si am vrut de cand am crescut este sa te protejez cum ai facut si tu cu mine. Nu stiu cat imi iese, iar daca te ranesc uneori si stiu ca o fac, imi cer iertare.

Esti prietena mea cea mai buna, trecem impreuna peste tot, fie ele bune sau rele, ne avem una pe alta, fara secrete. Astept momentul in care o sa imi cresc si eu copilul, cum m-ai crescut tu pe mine si sper sa aiba si el cu mine aceasi legatura si intelegere pe care o avem noi doua.

Cu drag,

a ta prietena si al tau copil.

Daca as fi barbat pentru o zi…

Toate femeile isi pun intrebarea asta intr-un moment al vietii  “cum ar fi fost daca as fi fost barbat?”. Majoritatea spun ca ar schimba multe, ar fi mai libere, ar fi mai putin judecate de deciziile pe care le vor lua, nu vor mai fii etichetate etc.

Eu sunt de parere ca diferentele intre sexe nu sunt atat de majore precum par, sunt judecati de noi foarte mult, iar “etichetele” sunt puse de mult pe ei cum ca “toti sunt la fel”. In ceea ce priveste libertatea…pai…cu totii suntem la fel de liberi dragele mele, putem avea aceleasi alegeri ca si ei, doar trebuie sa fim putin sigure de deciziile pe care le luam.

In fine, ce as face eu intr-o zi daca as fi barbat ? Pai as trai exact cum traiesc si acum, as respecta sexul opus, as incerca sa il inteleg, as fi onest, fidel si increzator, as incerca sa fiu un barbat mai bun. Asta doar din perceptia mea ca femeie pentru ca stiu cat doare sa nu primeasca o femeie toate astea, dar stiu si cat doare pentru un barbat sa nu primeasca inapoi ceea ce ofera.

In concluzie, este vorba despre o lectie de egalitate intre sexe.

Un nou inceput

Dezamagiriile lasa adesea frica de a o lua de la capat, din aceasta cauza trebuie sa asteptam o perioada sa ne recapatam fortele pentru a putea crede din nou atat in sine cat si in persoana ce va urma in viata noastra.

Din anumite experiente am observant ca desi oamenii asteapta un timp sa se refaca, niciodata nu se refac complet, le trebuie un impuls, iar acest impuls vine de la persoana ce urmeaza a pasii in viata lor. O lasi sa intre in viata ta cu frica, ai un zid construit, cand il darama te astepti la ceva rau, insa nu te gandesti niciodata ca poate de data asta va fi bine? Poate asta e inceputul tau, unul nou si frumos.

Totul e prea bine ca sa fie real pentru ca te-ai obisnuit cu nu prea multa afectiune, dar daca ti se da accept-o, lasa-te dus de val , scapa de frica si incearca sa dai tot din nou. Cu pasii mici ca un copil ce invata sa mearga, invata si tu sa lasi persoana ce te vrea sa te aiba cu totul.

Live.Love.Life

Viata este o calatorie interesanta,niciodata nu stii unde te poate duce,te poate surprinde mereu…Te poate duce pe un drum unde te gandesti ca este unul dintre cel mai greu de traversat,ca e cel mai cumplit moment din viata ta,dar daca ai ambitia sa il traversezi si sa infrangi orice obstacol ,vei realiza ,la sfarsitul drumului, ca ce nu te omoara te face mai puternic.

In drumul tau spre succes vei face orice ca sa il atingi dar cum iti reiei viata cand ajungi acolo ?

Ce trebuie sa faci este sa fi multumit de viata pe care o ai,incearca sa te opresti din a te gandi la ceea ce nu ai!

avatar